Exist din convingere – gînduri pentru mai tinerii mei colegi

by AG Weinberger

Exist din convingere… Conținutul vieții mele nu este suma părerilor altora, ci mai degrabă asumarea și aplicarea convingerilor mele întocmai… Prin asta sunt eu suveran și liber… Sunt un ’self made man’, eu m-am născut deja ’făcut’ pentru ceea ce am devenit…

Detest impostura ticăloasă a multora prin pretenția de a avea vreun impact asupra cărora își expun părerile… Spațiul trebuie să rămînă larg și liber… prerogativul existenței – la urma urmei – este responsabilitatea fiecăruia dintre noi…
Așadar intenția de a influența, sau de a impune nu mai are nici un rost.

Întîlnesc frecvent persoane – mai mult sau mai puțin calificate, care încearcă să-și etaleze priceperea, sau legătura cu domeniul în care activez eu de mai bine de 35 de ani. De multe ori se trece limita de ’fan entuziast’, iar această etalare devine facilă, ridicolă și lipsită de orice respect. La urma urmei suntem datori să ne întrebăm, în ce calitate se emit judecăți de valoare, de fapt?

De cîțiva ani trăiesc și absorb cu o sete demnă și tinerească viața studențească, fiind un conștiincios și performant bursier al UNMB. Experiența profesională și de viață – nu pomenesc de reputație sau faimă, mă pune într-o poziție oarecum ingrată în raport cu colegii studenți, dar și cu unele dintre cadrele didactice de la JMU – mai mult asociate decît titulare – care de-a lungul anilor mi-au fost angajați într-o măsură sau alta, în diferitele formule de concert pe care le-am condus.

Mă încearcă o oarecare dezămagire și dezgust, văzând cît de mult se diluează demnitatea profesiei mele alese… Se încurajează mai degrabă un soi de abilitate de asociere promiscuă cu factorii dubioși de exploatare a talentului… Nu mă mir, cunoscîndu-le aspirațiile ieftine și mentalitatea servilă ai acestor cadre asociate – căci mulți dintre ei vin din mediul ‘prestației serviciilor de divertisment’, iar mai noul lor statut social îi depășește din multe puncte de vedere, mai ales uman și artistic… Numai la așa ceva nu m-aș fi așteptat într-un mediu academic cu pretenții…

Eu nu mai pot fi afectat de aceste delăsări facile – sunt de prea mult timp în tranșeele acestei meserii în prima linie. Dar sunt alarmat și întristat de ’evoluția’ colegilor mei studenți tineri și nepregătiți pentru duritatea meseriei de artist interpret sau de pedagog/compozitor/muzicolog. Ce veți face cînd veți fi mari, dragilor? În ce fel de sistem veți exista, în ce fel de infrastructură veți funcționa după terminarea școlii? Chiar credeți că lumea va cădea în genunchi în fața voastră după ce terminați examenul de licență sau de master? Doar pentru că apăreți pe scena unor așa zise cluburi, sau a unor festivaluri de gen, sau în facilele talent show-uri televizate, nu vă dau dreptul pentru a vă purta nasul pe sus… sunteți încă niște ’big nobodies’… și așa veți rămîne mult timp de acum înainte. Locurile faimei și a credibilității sunt greu de ocupat.

Totuși, să nu uităm, că există o enormă diferență dintre ’prestatorul de servicii muzicale’ și ’artistul de afiș’… cele două forme existențiale se află într-un antagonism etic, estetic, artistic, filosofic dar și moral. Dacă vrei să devii coleg cu mine și să fii luat în serios, atunci va trebui să alegi între aceste două opțiuni… A treia opțiune nu există… Este adevărat că statutul de ’artist de afiș’ este destinat doar pentru cei care – pe lîngă talent și portofoliu – posedă resurse existențiale și au capacitatea să nu se abată de la crezul lor artistic/estetic. Nu poți pretinde că faci artă dacă cînți doar pentru a-ți plăti facturile… evident că meseria de prestator de servicii muzicale este frumoasă și grea… de multe ori cei din partea asta a breslei o duc mult mai bine, pentru că au venituri dese și relativ sigure… cîntînd într-un cover band – să zicem, nu este o formă de artă… dar îți plătește facturile măcar.

Business-ul nu vă vrea!!! Poate chiar asta este motivul atmosferei tensionate din școală, poate tocmai din această cauză sunteți ’încurajați’ să vînați doar notele de trecere, uitînd complet de măreția cîntării eliberate – așa cum doar unora li s-a dat să simtă.

Codul vostru etic și de valori – dacă există, bineînțeles – este alterat și compromis… nu din vina voastră… așa ați fost învătați, din păcate… să nu fiți în stare să vă creați accesul la informațiile reale, care vă dau șansa către desăvîrșirea pe care ați visat-o cînd ați ales această cale de disociere de la mediocritatea socială…

Voi meritați mult mai mult de asta!!!

Dacă aveți talent în voi și o credință în visurile voastre atunci va trebui să vă reevaluați drastic opțiunile și posibilitățile. Trebuie să vă asumați gestionarea și aplicarea corectă a firescului din voi. În marea ei majoritate, breasla noastră și-a pierdut reverența pentru motivul principal al existenței mult visate, din păcate… La noi conținutul a ajuns pe un plan secundar… Exploatarea talentului s-a ticăloșit și s-a corupt… Iar prin asta se compromite însăși etica fundamentală a întregului țesut artistic luminat. Trăim vremuri nemaiîntîlnite în istorie – din toate punctele de vedere. Limbajul nostru specific s-a ‘democratizat’ și a devenit accesibil tuturor, fără vreun proces prealabil de inițiere selectivă… Competiția este pe față… acum se relevă capacitatea fiecăruia de a demonstra adevărata sa valoare – pe care o dă de fapt Măria Sa, Publicul! Nu-i așa?

Mult succes în carieră…

03 Mighty Business Album Release Adrian Coleasa