Sleazy Bangin’

by AG Weinberger

Cu cît ştie mai mult un om, cu atît mai mult iartă – spunea maestrul Confucius… Mare vorbă…

Dintr-un motiv bizar am avut ocazia în ultima vreme să-mi fac apariţia la cîteva adunări mondene ale faunei de serviciu din Bucureşti. Interesantă experienţă, studiu amuzant de sociometrie şi de etologie. Dincolo de zîmbetele protocolare şi de gesturile evident mult repetate în faţa oglinzii am descoperit nişte fiinţe extrem de vulnerabile, superficiale, fără prea mult conţinut…

Erau acolo struţi înfoiaţi în penele altora, erau manguste mici cu ochii mereu în patru, am văzut balene hidoase, am mai văzut reptile şi păsări de pradă, măgari mîndri de faţa lor de peşte fiert, hiene expirate şi furnicari raşi în cap – după noua modă intelectualizată… cu toţii într-o mare armonie aparentă şi cu un aer de realizat cu perspective în viitor…

Ipocrizia ridicolă şi ţanţoşizmul de parvenit iese imediat în evidenţă unui observator atent… care ori se amuză, ca şi mine, ori se folosește cu neobrăzare de jalnicii indolenţi şi netrebnici… În strălucirea paietelor şi a fardurilor interne şi externe scopul propriu zis al adunării se păleşte în obscuritate de fiecare dată…

Bineînţeles mai marii faunei, cu pretenţii de iniţiatori de trenduri, sunt cei care dau tonul adunărilor, ţipă disperaţi după atenţia blajinilor şi îşi arogă roluri de „centre de atenţie”… Ei uită un mic amănunt: e nevoie de “pedigriu” istoric şi de o charismă serioasă pentru orice fel de impunere. Altfel nu merge…

Image