Cînd altă șansă nu mai ai…

by AG Weinberger

Nicidecum nu putem vorbi de timpul pierdut de după publicitate precum ar credea calul alb zburător dincolo de gîndurile lui năstruşnice cînd tocmai s-a întîlnit cu cititorul lui fidel de la emisiunea de radio moderat de amicul nostru buză de oţel cunoscut drept un mare bătăios şi creator de imagine intelectualizată provenind de luptele de stradă naivă punîndu-şi totuşi gheaţă la coniac ceea ce am refuzat să cred dar iată că mojicia nu-şi alege victimele după şcoli şi pretenţii precum nici eu nu mai înţeleg cum de un judeţ din patria noastră poate să-mi folosească marca înregistrată şi îmi pune numele pe plăcuţele sale de inmatriculare fără să-mi fi oferit măcar un dolar pentru fiecare plăcuţă emisă şi mă gîndesc aşa pentru mine că iată un alt exemplu cînd firescul constituţional se află în cătuşe să nu mai vorbesc de unii sau de alţii care cu nonşalanţa de opincă îşi mai fac adrese de email folosindu-se de asemenea de marca mea înregistrată dar eu îi iert că altă şansă oricum nu prea au jalnicii de ei ceea ce nu mă miră deloc pentru că e de la sine înţeles să se întîmple aşa deoarece sunt exponenţii traiului în disperare unde toate lucrurile sunt foarte complicate şi nu poţi aranja nimic fără să te dai cu capul de pereţi mai ales vorbind o limbă care nu mai are m-uri că toate cuvintele care în mod oficial ar trebui să se termine cu m de fapt ele se termină în vorbă cu n… v-a’n’ spus eu că ne vo’n’ da cu capul de pereţi… Got that, my friend?

Image