Orgasmul din puțul septic

by AG Weinberger

Mă simt aici ca o particulă în inerţia mişcării braun-iene… aşa, fără noimă şi accidental… mă simt al nimănui, exact ca şi conştinţa colectivă sau traficul sălbatic… mă bombardează limbajul de lemn, dar uneori elevat şi fanfaronar, din toate direcţiile – stau în bătaia politicului făcut de amatori care sunt dirijaţi de cîţiva „informaţi” care se pricep. 

Parcă se găsesc scuze şi explicaţii la toate… nici măcar nu trebuie să-mi folosesc organul gînditor de sub scalpul meu rotunjor să simt „grija şi protejarea paternă” a pionilor din adevăratul „şou-biz” mioritico-dezbinator – doar ei ocupă 70 la sută din timpul de emisie a programelor, nu? E o diaree continuă, hihi… Dacă printr-o eroare de apăsare deschid tv-ul la un post domestic (încerc să evit acest lucru pe cît e posibil) simt cum mă suge în interiorul lui un vîrtej kafkian, trăiesc într-un puţ septic care nu se mai poate goli … 

Mă sperie tipologia facială a celor care îmi vorbesc… nu ai observat oare? Radiază din ei proletcultismul şi blestemul lui Zalmoxe… priviri tîmpe, dar şmechere, exprimînd foarte bine dispoziţia pentru ticăloşie.

Falşi, demagogi şi inculţi… te-ai gîndit oare vreodată ce fel de viaţă sexuală au cei ce ne vor voturile? Wow…

Image