Ne mai vedem la concerte ?

by AG Weinberger

Mă încearcă un gînd paternal, puțin prea protectiv poate pentru cei ce gîndesc să se arunce în acest vîrtej improbabil și expunător al showbusiness-ului. Nu doresc să discut motivațiile sau intențiile celor care intră în lumea noastră. Nu am nici un fel de cădere să pun sub semnul întrebării legitimitatea celor din breaslă. Asta o faci tu, Mărite Privitor… La urma urmei fiecare are dreptul să se exprime cum vrea sau cum poate. Fie el autentic valoros, sau impostor ieftin și un surogat epigon kitchos și imbecil. Grădina e mare…

Tot acest business se întîmplă pentru tine. Din banii tăi trăim noi de fapt… Astfel încercînd să fiu cît mai obiectiv și principial, încerc să privesc fenomenul de entertainment prin prizma ta. Așadar mă întreb: oare ce m-ar face pe mine (privitorul) să mă regăsesc într-un proces artistic? Fie el de orice gen sau de orice natură… Înteleg oare catarzisul? Caut eu revelații? Mă interesează acest fenomen sau I am simply looking for fun? Oricum te-ai raporta la aceste lucruri, nu îți pot dori altceva decît să te simți bine și să găsești ceea ce cauți… mă rog, dacă vrei să cauți ceva în existența ta… 

Iar de organizarea breselei noastre și de protejarea talentului domestic în fața conduitei haotice și primitve îngroșînd astfel doar buzunarele promotorilor ignoranți și lacomi ne vom ocupa mai tîrziu. Asta bineînțeles, doar dacă ‘breasla’ se va maturiza suficient și se va trezi din somnul său indolent, urmînd modelul colegilor din țările civilizate.

Altfel vom cădea cu toții – artiști și public deopotrivă, victime lăcomiei ticăloase a celor ce cumpără și distribuie talentul… Gindește-te un pic la cele spuse…

 Image