Singular AG

personal and private

Month: October, 2013

E bine să fii vultur uneori…

Cînd ești la nivelul solului printre copaci într-o pădure nu vezi prea multe… în jurul tău ai vizibilitate pe o rază – sa zicem – de 10 metri… și eventual poți observa ce se întîmplă sub pătura de frunze sau pe crengile inferioare a copacilor din imediata ta vecinătate. Ai acces la informații micro-sociale, cam ceea ce ar vedea un sectorist în timpul plimbărilor sale de amurg, adică vezi ce fac furnicile, gîndacii, la o adică poți prevede traiectoria rîmelor și poți anticipa eventuala nemulțumire socială a buburuzelor, să zicem…

Dacă în schimb  – condus de zel măreț și dorință de implicare – cu un mic efort reușești să devii vultur ăi te ridici deasupra pădurii, ți se va schimba imediat toată optica… vei vedea pădurea în toată întinderea și splendoarea ei, vei putea observa turma de mistreîi gonind spre sud, vei ochi haita de lupi în timp ce se organizează înainte de atac, vei zări plonjonul maestuos al soimului în picaj spre sărmanul rozător, te vei înduioșa la vederea urșilor cînd aceștia încearcă să prindă păstrăvul năzdrăvan în pîrîul repejor… Idilic și deosebit de pașnic.

Dar atenție! Nu te lăsa păcălit de imaginile firești și echilibrate… Pentru că de sus vei vedea vînătorul care încărcîndu-și arma tocmai țintește spre o căprioară și se pregătește să comită ireversibilul cu neobrazare și o aroganță nonșalantă… Se ivește întrebarea firească: l-ai opri pe vînător? Dacă da, cum? De care parte crezi ca ești?

Image

Singular – the New Song

Singular – the New Song

Organic, 100% acoustic, hand made…

Coloana sonoră a vieții mele… Vrei să fii parte din ea?

Alianța Mediocrilor

Mă gîndesc că trăirea deplină a momentului trebuie să se consume izolîndu-mă complet de lumea din jur. Orice implicare sau amestec din exterior poate deranja și infesta curățenia și seninătatea intimității. Trebuie să  închid lumea afară în jurul meu. Este foarte grea această performanță, cere credință, curaj, caracter, putere…

Este o virtute…

Tocmai de asta nu sunt mulți cei ce își permit astfel de momente depline. De multe ori nu sunt înțeles, sau dimpotrivă: sunt perceput foarte clar și tocmai de asta pe unii îi deranjează vorbele mele doar pentru că nu coincid neapărat cu lucrurile pe care le-au auzit acasă cînd au fost copii… Dar de ce vor sa fie convinși că vorbele părinților au valabilitate absolută? Pentru că e mai comod așa… pentru că așa este acceptat social… de ce să iasă din sistemul lor blazat și călduț unde se simt protejați? Este și asta o opțiune… cu toții au dreptul la așa ceva… Doar că în cazul acesta trebuie să își țină ciocu’ mic și să stea locului pe care prin opțiunea lor și-au ales. Să lase treburile spirituale și decizionale pe seama celor care închid lumea din jurul lor, tocmai să-și păstreze limpezimea și seninătatea în decizii… Nici unul din ei nu e liber îndeajuns să-și poată vedea viața mizerabilă pe care o duce… Ferește-te de ei.

Se pare că o bizară alianță a mediocrității își adună forțele pentru a opri orice tip de sclipire firească a performanței cu pedigree…

Mă înfurie și mă sperie existența acestui blestem genetic din țara mea… Din păcate foarte puțini sunt competenți cu pozițiile pe care le ocupă. Gîndește-te la asta…

 

Image

Furnicile și Greierul

Îngrămădeala la cozi în secolul 21 nu mai are nici un rost într-o țară care-și latră în stînga și în dreapta cu o demagogie exemplară apartenența la civilizația vestică. Crunt primitivism, mă rog… dar asta oricum e o altă poveste. 

Disciplinarea civică se face azi cu alte mijloace, mult mai eficiente și pervers de subtile… Totuși indecența, mojicia și stupizenia incredibil de acută la nivelul maselor elimină orice teorie și efort de modernizare a așa zisului aparat de disciplinare socială, fără de care nu poate exista mult râvnita bunăstare. Nu știu dacă ai comparat vreodată socialul uman cu cel al furnicilor… La o analiză atentă imediat vei întelege superioritatea acestora.  Sunt eficiente, modeste, demne, organizate și toate servesc o cauză comună. Individul la furnici se contopește perfect cu mijloacele folosite de ele care sunt scuzate de scopul lor comun. Te poți întreba: ce legătură are disciplinarea socială cu furnicile? Una foarte simplă: prin conștiința colectivă dezvoltată și disciplinizată furnicile se îngrămădesc cu un scop bine determinat și cu o finalizare palpabilă. Și nu se simt umilite… La coadă de la poștă sau de la telefoane sau din bănci sau mai știu eu prin ce fel de împărțeală evlavios caritabilă, îngrămădeala umană apare dintr-o nevoie de curiozitate bizară, masochistă și nedemnă amestecată cu răutatea zămoasă pe care individul uman o poate practica în voie sub ascunzișul anonimatului, cu toate că există peste tot acele linii și semne care ne invit la păstrarea discreției.  Și toate astea într-o țară cu pretenții… să fim serioși…

Știu ce spun… sunt doar un greier care dezminte prin esență teoria lui Jean de La Fontaine… nu crezi? Și îmi vine foarte ușor…

Image