Tocănița pasiunii trecătoare

by AG Weinberger

Curios și trist… cît de impersonală și goală poate să fie banala întrebare – Ce mai faci?

Probabil te-ai gîndit la asta și de unul singur, așa-i? Din păcate ai făcut din asta un șablon lipsit de orice element omenesc, l-ai făcut sterp și demonetizat. Este doar o simplă salvare a momentului cînd de fapt ar trebui să arăți un real interes pentru interlocutorul tău  în conformitate cu mult trîmbițatele învățături evlavioase cu care te mîndrești în stînga și-n dreapta… nu?

Chiar nu te înteresează cum și ce mai face…? Nu mai știi cum să te comporți, cum să-i întîmpini pe semenii tăi?  Stereotip și frivol, prin lipsa de conținut și căldură…

Răspunsul din reflex este: bine…tu? Iar dacă cumva primești un răspuns inedit de genul ”… mai bine ca ieri dar mai prost ca mâine…” te trezești brusc scos din blazarea ta normală, pavloviană și ți se rup imediat firele firești ale comunicării cum ești tu obișnuit cu ceilalți spălați la creier.

Că dacă nu crezi în ceea ce spui, dacă nu respecți întocmai importanța și conținutul cuvîntului atunci dragul meu, ești doar o simplă dată statistică, un număr cu o adresă, un accident al pasiunii trecătoare părintești, o pană de cauciuc… ești o simplă tocăniță de oase/sînge/carne/apă cu un cod numeric personal… Ești expus în cel mai grosolan mod pericolelor sociale.

Și da… ticăloșii politologizatori fără pedigree istoric tocmai asta vor de la tine… să nu te conducă discernămîntul, ci reflexele și instinctele. Că prin ele ți se arată momeala și prin momeală îți vor fi violate toate drepturile la care tînjești atît de mult… Așadar fii cu ochii in patru și nu uita…

Ești cea ce îți permiți să fii – nimic mai mult…

Image