Ignoranța Capului dat Locului în zadar

by AG Weinberger

Mă izbesc de lucruri la care nu mă gîndeam pînă acum… Parcă totul îmi iese pe dos, parcă toate se complică şi se încurcă.

Eram – şi sunt în continuare extrem de atent la faptele şi spusele mele, dar realizez că totuşi îmi scapă ceva… Existenţa mea se duce într-o direcţie incertă oare? – poate ar fi mai bine dacă aş prefera împotmolirea ei o vreme undeva într-un loc liniştit, sigur şi cunoscut.

Dar nu… sunt căpos şi perseverent.

Mă duc necontenit pe drumul meu ales şi bătătorit de atîţia ani – instinctul nu m-a înşelat pînă acum… Îmi spun asta să mă liniştesc un pic – trebuie să recunosc faptul că nu este tocmai o conştientizare plăcută izolarea şi urinatul contra vîntului într-un sistem totalmente opus idealului meu optim. Dar ignoranţa şi parvenitismul unora niciodată nu a fost şi nu va fi factor decizional în cea ce mă priveşte. De fapt singurul judecător căruia îi datorez socoteală este propria mea conştiinţă.

Sunt un idealist, nu ştiu exact încotro mă îndrept dar măcar sunt pe drum… 

La urma urmei cu toţii avem nevoie de un loc de dat cu capul… nu?

 

Image