Singular AG

personal and private

Month: August, 2013

Recunoașteți interpretul…

Te-ai întrebat vreodată oare cum e mai bine: să fii dur, să fii încruntat, să fii deștept și șmecher sau e mai bine să fii fraier și delăsat, moale și servil… Sau crezi că e mai bine și e mai util să fii cu ochii-n patru în permanența, că nu se știe de unde te paște pericolul, că e mai bine să fii paranoic, suspicios și neîncrezător, că ai impresia că te păcălesc cu toții că doar și tu faci la fel, nu?

Sau crezi că e mai bine să te pricepi la toate, să ai păreri și soluții în același timp, să te știe lumea ce descurcăreț ești tu de fapt …

E, știi tu cît ești de chipeș, cît ești de latin lover, doar ești plin de povestiri de cuceriri. Te-ai uitat în oglindă vreodată înainte să fluieri după o femeie pe stradă?

Oare de cîte ori îți speli ciorapii de nylon pe săptămână?

Sau e mai bine oare să fii mojic, mitocan și violent, cu gesturi rapide și scurte și cu vorba iute, poate așa vei avea mai multe succese erotice, crezi? Vai, cît de mult contează asta … sau poate chiar crezi că cel mai bine îți dovedești masculinitatea ridiculizând gingășia și politețea sau scoțând măna stângă prin geamul mașinii să vadă tot orașul ce belfer și relaxat de fudul ești de fapt afișând brățara și ceasul aurit pe deplin… doar sunt niște simboluri serioase astea, nu-i așa?

Ce bine e să fii impertinent și obraznic căci doar nu poți să-ți permiți să rămâi învins, nu? Nici simțul vinovăției sau a rușinii n-o ai, chiar dacă ai comis ceva rău și urât…

Fii un exemplu de urmat copiilor tăi! Bravo… mulțumesc… prin urmare să fii elegant, agreabil și demn nici nu intră în discuție… am înteles. Dar nu uita: ești totuși ceea ce îți permiți să fii.

Image

Piramida nu este a ta

Relatări și gînduri dintr-un loc lăsat de izbeliște…

Știai că în România artistul autohton NU este protejat sub nici o formă?

Te-ai întrebat vreodată oare de ce doar anumite genuri muzicale se dau la radiourile fm sau pe posturile tv? Alte genuri muzicale nu există în RO? Hm…

Ciudat… pentru că publicul plătitor vine mai ales la concertele de ‘alte genuri’ – așa zise ‘necomerciale’.  De ce oare?

Ego Management

Va-ți gîndit vreodată cum funcționează show business-ul?
Va-ți gîndit vreodată cum ajunge un artist, sau un concert, sau un spectacol în fața voastră pe o scenă?
Știți cît de ticăloșit și mizer este show business-ul?

Tocănița pasiunii trecătoare

Curios și trist… cît de impersonală și goală poate să fie banala întrebare – Ce mai faci?

Probabil te-ai gîndit la asta și de unul singur, așa-i? Din păcate ai făcut din asta un șablon lipsit de orice element omenesc, l-ai făcut sterp și demonetizat. Este doar o simplă salvare a momentului cînd de fapt ar trebui să arăți un real interes pentru interlocutorul tău  în conformitate cu mult trîmbițatele învățături evlavioase cu care te mîndrești în stînga și-n dreapta… nu?

Chiar nu te înteresează cum și ce mai face…? Nu mai știi cum să te comporți, cum să-i întîmpini pe semenii tăi?  Stereotip și frivol, prin lipsa de conținut și căldură…

Răspunsul din reflex este: bine…tu? Iar dacă cumva primești un răspuns inedit de genul ”… mai bine ca ieri dar mai prost ca mâine…” te trezești brusc scos din blazarea ta normală, pavloviană și ți se rup imediat firele firești ale comunicării cum ești tu obișnuit cu ceilalți spălați la creier.

Că dacă nu crezi în ceea ce spui, dacă nu respecți întocmai importanța și conținutul cuvîntului atunci dragul meu, ești doar o simplă dată statistică, un număr cu o adresă, un accident al pasiunii trecătoare părintești, o pană de cauciuc… ești o simplă tocăniță de oase/sînge/carne/apă cu un cod numeric personal… Ești expus în cel mai grosolan mod pericolelor sociale.

Și da… ticăloșii politologizatori fără pedigree istoric tocmai asta vor de la tine… să nu te conducă discernămîntul, ci reflexele și instinctele. Că prin ele ți se arată momeala și prin momeală îți vor fi violate toate drepturile la care tînjești atît de mult… Așadar fii cu ochii in patru și nu uita…

Ești cea ce îți permiți să fii – nimic mai mult…

Image

Blestemul Furnicilor

Îngrămădeala la cozi în secolul 21 nu mai are nici un rost într-o țară care-și latră în stînga și în dreapta, cu o demagogie exemplară, apartenența la civilizația vestică. Crunt primitivism, mă rog… dar asta oricum e o altă poveste. 

Disciplinarea civică se face azi cu alte mijloace, mult mai eficiente și pervers de subtile… Totuși indecența, mojicia și stupizenia incredibil de acută la nivelul maselor elimină orice teorie și efort de modernizare a așa zisului aparat de disciplinare socială, fără de care nu poate exista mult râvnita bunăstare.

Nu știu dacă ai comparat vreodată socialul uman cu cel al furnicilor… La o analiză atentă imediat vei întelege superioritatea acestora. Sunt eficiente, mîndre, demne, organizate și toate servesc o cauză comună. Individul la furnici se contopește perfect cu mijloacele folosite de ele, care sunt scuzate de scopul lor comun.

Te poți întreba: ce legătură are disciplinarea socială cu furnicile? Una foarte simplă: prin conștiința colectivă dezvoltată și disciplinizată furnicile se îngrămădesc cu un scop bine determinat și cu o finalizare palpabilă. Și nu se simt umilite…

La coada de la poștă, sau de la telefoane, sau din bănci, sau de la sarmalele unor moaște, sau mai știu eu prin ce fel de împărțeală caritabilă tabloidizată, îngrămădeala umană se face dintr-o nevoie de curiozitate bizară, masochistă și nedemnă, amestecată cu răutatea zămoasă pe care individul uman o poate practica în voie sub ascunzișul anonimatului, cu toate că există peste tot acele linii și semne care ne invit la păstrarea discreției. Și toate astea într-o țară cu pretenții… să fim serioși…

Știu ce spun… sunt doar un greier care dezminte prin esență teoria lui Jean de La Fontaine… nu crezi? Și îmi vine al naibii de usor…

 

Image

Beneficiul îndoielii

Existența fără verb este ca o reflectare fără subiect. Unii spun că tocmai asta ar fi  scopul suprem al evoluției. Nemișcare deplină, echilibru perfect… contopire necondiționată cu materia. Cel care reușește această perfomanță trăiește, sau mai bine zis călătorește într-o matrice deasupra timpului. 

Existența cu verb și subiect însă, pe cît de banală pare să fie, totuși este un lucru periculos. Îți dă iluzia participării și face să te comporți de parcă ai avea cine știe ce drepturi și să crezi că totul ți se cuvine. Fiecare faptă are o adîncire spirituală, o latură misterioasă care nu transcede prin intelectul oricui… Se ascunde o taină în orice fel de experiență, indiferent din ce unghi o trăiești. 

La urma urmei este alegerea ta absolut personală și garantată de Măria Sa Liberul Arbitru, către care dintre aceste două existențe te îndrepți. 

Dar atenție! Nimic nu se întîmplă de la sine. Ești angrenat într-un șir de evenimente care – din ignoranță, nepăsare sau că ți-a fost spălat creierul – de foarte multe ori îți depășesc percepția. În acel moment te poți considera un castravete marinat într-un butoi de două tone. Așa, anonim și neînsemnat, doar cu un CNP undeva într-o bancă de date.

Gîndește-te, ce ar fi dacă ai înțelege și ai aplica esența cu reverență și atenție – și ai fi în stare să le dai celorlalți beneficiul îndoielii?

 

 Image

Oare mai este cineva interesat de acest subiect?

Un subiect mai puțin discutat și prea ținut departe de ochii publicului – dar care taie în carnea vie a celor care își dedică viața pentru principiile înalte ale unor forme de exprimare artistică.
Se schimbă paradigma în general în toate domeniile. Înțeleg asta…
În alte țări, cu greutățile actuale cu tot, s-a reușit crearea si menținerea unui echilibru firesc și echitabil pentru cei ca noi…

Acolo de ce se poate, iar aici de ce nu?

Ignoranța Capului dat Locului în zadar

Mă izbesc de lucruri la care nu mă gîndeam pînă acum… Parcă totul îmi iese pe dos, parcă toate se complică şi se încurcă.

Eram – şi sunt în continuare extrem de atent la faptele şi spusele mele, dar realizez că totuşi îmi scapă ceva… Existenţa mea se duce într-o direcţie incertă oare? – poate ar fi mai bine dacă aş prefera împotmolirea ei o vreme undeva într-un loc liniştit, sigur şi cunoscut.

Dar nu… sunt căpos şi perseverent.

Mă duc necontenit pe drumul meu ales şi bătătorit de atîţia ani – instinctul nu m-a înşelat pînă acum… Îmi spun asta să mă liniştesc un pic – trebuie să recunosc faptul că nu este tocmai o conştientizare plăcută izolarea şi urinatul contra vîntului într-un sistem totalmente opus idealului meu optim. Dar ignoranţa şi parvenitismul unora niciodată nu a fost şi nu va fi factor decizional în cea ce mă priveşte. De fapt singurul judecător căruia îi datorez socoteală este propria mea conştiinţă.

Sunt un idealist, nu ştiu exact încotro mă îndrept dar măcar sunt pe drum… 

La urma urmei cu toţii avem nevoie de un loc de dat cu capul… nu?

 

Image

 

FM… Mirosul Dezrădăcinării Urbanizate

Sărbătoarea este a diversităţii. Nu?

Numai prin asta putem supravieţui timpurile acestea bizare. Lucrurile se reevaluează în mod constant în jurul nostru. Miresmele, simţurile, culturile se joacă într-un dans continuu al creativităţii şi al uniunii umane. Exact cum se amestecă sîngele raselor dând naştere unor frumuseţi nemaiîntîlnite.

Pedigree-ul trebuie deja regîndit…

Prin alte părți într-o sărbătoare permanentă numită existenţă poţi respira în voie. Nu te jenează decenţa generală şi nu te izbeşti de aroganţa violentă a parvenitismului. Nu eşti nevoit să-ţi ascunzi firescul liber sau cel libertin. ‘Existența’ se numeşte sărbătoarea la care sunt prezent acum… la mine acasă.

Jazz, hip-hop, soul, raggae, rock, house, blues, samba, soca, pop, clasic… un amalgam fidel trăirilor mele actuale. 

Asculți fm comercial din România? Ce auzi acolo?

Petre Ţuţea enunţa dintr-o mare inspiraţie: „Biblia nu s-a scris la Ploieşti!”

Ei bine, cînd ies după pîine, brusc mă izbește mirosul mojic al urbanizaților dezrădăcinați, care percep cu agresivitate primitivă bunăstarea altora de lîngă ei…

Îmi revin… mă grăbesc acasă și mă ascund din nou între căștile mele… 

 

Image 

Două filme documentare

O mică istorie pentru cei nostalgici, pentru noii veniți dar și pentru cărcotași – din care sunt foarte mulți…