Singular AG

personal and private

Month: July, 2013

Respirația controlată

Cine deschide odată fereastra pe-aici?

Sugrumare și mediocritate ticăloșită… asta e în jurul meu… 

Iar tu?

Cum te mai simți?

 

Image

Hell In Paradise

Curios este paradoxul că într-un final cînd încep să mă accept aşa cum sunt, îmi dau seama că de fapt mă pot schimba cu uşurinţă ori de cîte ori vreau… Să fie asta libertatea însăşi?

De fapt Liberatea nu este altceva decît o şansă de a fi mai bun, aşa ne spune Camus…

Curajul  te ajută întotdeauna. Cîteodată chiar el este acea voce înţeleaptă de la sfîrşitul zilei care îţi şopteşte în urechi „încearcă şi mîine”. Trăieşti, deci mai ai o şansă!

Este adevărat că abilităţile te fac capabil, motivaţiile îţi determină faptele iar atitudinea arată cît de bine faci ceea ce faci. Dar chiar poţi să-ţi asumi mărturiile despre compromisuri de fiecare dată?

Ştiu cît de tare dor acceptările impuse, ştiu cît de mult macină nefacerea… de fapt „hell is a life with no reason”…

Faptele bune sunt „sămînţele pomilor” din Grădina Eternă, astfel fiecare din noi îşi clădeşte propriul Paradis. Problema constă în lipsa decenţei a unora încercînd să ne impună părerea lor despre propriul paradis.

Îi ştii şi tu, îi vezi pe ecrane, îi auzi la radiouri şi ţi se face silă, dar nu prea ai ce face… eşti violat şi jignit în însăşi existenţa ta…

Nimeni nu are dreptul să facă băşcălie pe seama ta şi să demoleze valori fără să pună ceva mai bun în loc…

Apără-te şi ignoră-i! 

Înainte să-ţi deschizi gura întreabă-te dacă chiar este necesar să perverteşti sacra tăcere… fii cu reverenţă şi acceptă diferenţele cu demnitate. Vei avea de câştigat…

Image

Fără virgulă… doar cu dinții

Sunt elemente ale conștiinței colective care pentru un observator atent ies imediat la suprafață și arată întocmai starea acesteia. Stai jos locului, fii cuminte și observă!

Un personaj politico/păcălitor de marketing/manipulator, muzician/simbol/beatle și mare erudit în relații publice spunea odată că ”… nu există probleme, doar soluții…” – mă rog, în pura lui naivitate era – să zicem, sub influența vremurilor – ca o generație întreagă, de fapt.

Și totuși există un dram de adevăr în enunțul de mai sus. Dacă este așa atunci soluțiile se găsesc în comunicare, în felul în care reușim să găsim acel balans fragil între adevărul nostru și adevărul lor. Căci bănuiesc îți este mai mult ca limpede că ambele părți își arogă adevărul, nu?

Ei bine, cum să comunici dacă nu-l lași pe celălalt să-și termine idea, sau celălalt îți întrerupe frecvent vorbele? Ai auzit de virgulă? Cum vrei să soluționezi problema, cum vrei să găsești răspunsuri, cum vrei să evoluezi, cum vrei să-ți fie mai bine, cum?

Nu te simți frustrat cînd ți se taie vorba? Nu-ți vine să-l iei de gît și să-i bagi moaca prin gură?

Cu toții sunt la fel: de la oamenii din cîrciumi, prin moderatorii de talk-show-uri și invitații lor bătăioși și ridicoli (ce produs slinos și inutil!) pînă la părinți – și asta este cel mai grav aspect!!! Zgomotoși și fără răbdare. Chiar așa de iute ești la minte? Oare așa de iute și neatent declari și dragostea?

De fapt nici nu mă mir că nu se mișcă lucrurile așa cum trebuie… păi dacă nici nu ai timp să pui întrebarea că-ți taie celălalt vorba, cum să afli răspunsul?

Națiune fără virgulă… doar cu dinții latră… nu e în stare să muște…

Image

Firescul genetic

Imaginează-ţi doar… cum ar fi să te grăbeşti să-ţi cumperi biletele la un Grand Prix de Formula 1 de la Lehliu Gară, sau să te enervezi pentru că nu ai cum să ajungi la turneul de tenis ATP de la… Gogolenii de Sus… să zicem?

Cum ar fi să te duci la sfîrşit de săptămînă la Afumaţi la Festivalul Cărţii… sau să-ţi inviţi prietenii la turneul de golf PGA de la Tg.Jiu, ca să-l vedeţi pe Tiger sau Vijay Singh?

Cum ar fi să te simţi împlinit şi să te umpli de mîndrie cînd auzi ştirea că în nu ştiu ce ţară, lumea stă la coadă la ambasada noastră pentru viză?

Cum ar fi să-ţi duci copilul în ZooPark, unde nu te apasă tristeţea sărăciei şi simţi că animalele sunt respectate şi îngrijite la nivelul celei mai înalte conştiinţe umane… exact aşa cum vezi la Londra sau Chicago?

Să nu te mai întreb cum ar fi dacă zilnic, în relatările economice mondiale ai auzi analize de referinţă despre bursa de la noi?

Îţi dai seama cum ar fi dacă ar scrie în ziare că o marcă mondială de lux a deschis un salon la … Buhuşi… ?

Cum ar fi dacă ai putea ajunge de la Bucureşti la Oradea în doar 5 ore pe autostradă – cam cît se face din Lausanne la Paris…

Cum ar fi dacă ai vedea afişe cu AG anunţînd concertul de Blues din pub-ul „RoadRunner” de la Pogoanele? 

Cum ar fi, cum ar fi, cum ar fi? În mod cert, existenţa ar căpăta sens şi respect… nu numai pentru vizitatori… dar mai ales pentru noi.

Aceasta să fie oare veriga pierdută din identitatea noastră… mîndria autentică? Hm… dar pentru asta e nevoie de secole experiență in gestionarea asumării, este nevoie de mentalitatea învingătorului si de respectul pentru priceperea celuilalt… nu?

Firescul genetic este rezervat doar națiilor curajoase și cuceritoare… Privește în jur… Faci parte dintr-o astfel de nație?

Image

 

Curbura destinului

Demnitatea nu are legătura cu poziția socială a cuiva, sau cu starea materială atît ascunsă cît și afișată. Curburile imprevizibile ale destinului te proiectează în situații provocatoare și nedorite uneori. Ajungi în mijlocul lor prin nepricepere, prin orgoliu, prin prostie sau prin intenția ta bine planificată.

În toții dintre noi sălășluiește un mic diavol, pe numele său EGO… Pînă aici este în regulă… Performanța, excelența și succesul nu pot fi atinse fără ego…

Totuși inteleptii binevoitori – și aici mă refer in primul rînd la magii din vremurile de mult apuse, ne îndeamnă la cunoaștere… la GNOSIS…

‘Înțelepții’ pe un buget gras și contemporani cu noi totuși – sau cel puțin unii dintre ei, ajutați fiind de algoritmul stăpîn să ajungă în poziții de trend setter-i și “formatori de opinie” ne propun o acceptare necondiționată a tot ce ne spun cei din algoritm… Vai, dulce mai e fructul capcanei…

Consumați, consumați, consumați! Bang!

Iată, că țara mea a devenit brusc mare și largă… unde iți permiți iluzia respirației în voie și unde morfologia votațiunii zace în continuare în sarmaua cotelilor evlavioase prin bîlciurile populate de clismaticii spălați cu berea la kilogram sub calcîiele crăpate de dansul pe ritmurile taragotului ținut țanțoș cu spatele concav îndoit în speranța unui viitor mai bun…

Dar nu te amăgi… The song remains the same…

Doar cunoașterea îți conferă demnitatea… nimic altceva… doar cunoașterea… Poți? Chiar vrei eliberarea?

Theodore Roosevelt spunea undeva: fă tot ce îți stă în putiință, cu toate mijloacele tale și oriunde te-ai afla…

Asta ar fi ceva… ce zici?

 Image

Copacul Adevărului

 

Există doar un singur colţişor în Univers care necesită îmbunătăţiri constante… şi acesta suntem chiar noi… fiecare individ în parte.

Există o tradiţie importantă şi foarte frumoasă al poporului din care mă trag… se spune că trebuie să vizitezi în fiecare an un loc unde nu ai mai fost şi că trebuie să plantezi un copac acolo. Astfel laşi în urma ta ceva etern şi palpabil spre deliciul tuturor.

Recunosc, nu pot îndeplini această misiune întocmai… dar cînd o fac se simte al naibii de bine… Adevărul nu devine mai credibil prin virtutea faptului că toată lumea este de acord cu el.

Cu toţii suntem expuşi eşecului constant pentru că întelegem Adevărul diferit… potrivit educaţiei, aspiraţiilor, frustrărilor şi păcatelor noastre.

Te întrebi probabil oare ce legătură are copacul cu Adevărul… păi, copacul este o formă a Adevărului. Tot ce se întîmplă într-un copac, tot ce se petrece în jurul lui, tot ce aspiră, tot ce emană sau dăruieşte… toate astea sunt o formă a Adevărului.

Cu toţii avem libertatea să înţelegem şi să aplicăm Adevărul  după bunul nostru crez… Dar suntem oare în stare de asta? Avem oare „iniţierea” necesară? Sau pur şi simplu ne complacem în propria noastră existenţă negată, renegată şi incertă?

 

Image

Diluarea teoriei neputincioase

Sfîntul Augustin spune „iubeşte şi fă ce-ţi place!” – un îndemn cît se poate de plin şi frumos dar naiv prin excelenţă. Alte vremuri, alte norme şi virtuţi…

Tu, dacă mă citești, inseamna că nu eşti indiferent de ce se întîmplă cu tine sau în jurul tău. De multe ori eşti complet derutat de informaţiile contradictorii care îţi bombardează intimitatea. Nu mai găseşti puncte de pornire, sau – cea ce se întîmplă foarte frecvent – conjucturile îţi reevaluează în mod violent codul valoric. Te simţi ameţit şi păcălit… cel mai frustrant şi înfiorător este faptul că nu prea poţi face nimic, eşti redus la neputinţă.

Dacă iubeşti o faci poate din convingere, e posibil să ai trăiri autentice dar trăieşti într-un sistem mincinos, prin urmare tot ce faci devine parte a sistemului şi se transformă evident în minciună. Dacă faci ce-ţi place , este în regulă, teoretic eşti lăsat, dar tot eşti „condamnat” şi expus capriciilor sistemului.

Fuck it, baby!

Dacă prin toate canalele curge prostul gust începi să crezi la un moment dat că primeşti calitate, dacă îţi vorbesc dobitocii mitocani şi demagogii malefici pe toate drumurile atunci vei crede că ei spun ceva demn de urmat.

Deocamdată primeşti circ dar mai puţină pîine… nici nu-ţi dai seama cum eşti jefuit la drumul mare de unul dintre cele mai fundamentale condiţii umane care ţi se cuvine… DEMNITATEA.

De asta spun eu neobosit şi răspicat peste tot unde apuc:

Nu Te Lăsa Păcălit!

Image

Unde-i Brînza ?

Motto: … individul compune societatea – cel puţin, pînă cînd societatea îl descompune pe individ…

Nu sunt eu celebru datorită vreunui interes pentru politica din România, ba din contră… mă amuză din cînd în cînd – sau mai ştii? După cum ni se arată evoluția financiară a celor din politică

Nonconformismul meu înnăscut mă face să creez eu conjuncturi, dar în nici un caz să devin om de conjunctură. Vreau să-mi iau în serios rolul de ŞEF al celor care conduc aici, pentru că la urma urmei mie, POPORULUI sunt ei datori cu fapte și explicaţii, nu?

Ce idealist şi naiv sunt, vă puteţi întreba… Da, pentru aşa ceva sunt eu celebru şi sunt mîndru de asta. Nu am acel microcip de paranoie care mă indeamnă să fiu permanent cu ohii în patru… Sunt relaxat și firesc… Se pare însă că și această atitudine de a mea irită și deranjează pe unii din jur…

Eu sunt cel ce se plimbă pe ape, eu sunt cel ce vindecă bolile, eu vorbesc pe limba păsărilor, eu administrez sentimentele şi emoţiile. EU ÎMI MÂNUIESC SINGUR LIBERTATEA ! Sunt norocos că pot s-o fac. M-am născut SUVERAN și vreau să-mi păstrez acest prerogativ… Recunosc că devine din ce în ce mai greu acest deziderat în țara mea… Aici toate se întîmplă exact pe dos ca în alte țări…

De ce oare? Poate are totuși dreptate dl. Boia… Dacă aș scrie eu astfel de concluzii aș fi linșat la drumul mare…

Nu cred în graniţe, în paşapoarte, nu cred în organizările statale şi nu cred în naţionalitate. Cred în expansiunea conştiinţei, cred în puterea individului, cred în opţiune, cred în sinea mea.

Mult timp credeam că scopul existenţei umane se glorifică într-o conştiinţă avansată, dar cu cât intru mai mult în miezul lucrurilor îmi dau seama că mult mai important este să împărtăşim tot ce învăţăm, experimentăm şi astfel să ajutăm.

E în regulă, vă puteţi întreba pe bună dreptate, oare de ce scriu eu astfel de lucruri? Vroiam să vă arăt ce simplu este să ne folosim resursele proprii pentru a ne mînui singuri soarta, indiferent că sunteţi sau nu de acord cu cele scrise mai sus, nu conţinutul părerilor contează neapărat ci asumarea lor întocmai cu credinţă şi demnitate. Astfel putem elimina riscul să fim uneltele unei doctrine sau interese fără să ne dăm seama. Astfel putem rămîne NECOMPROMIŞI şi credibili. Ce ziceți?

Sau poate vă chiar place în poziția șobolanului de laborator… așa, unde-i brînza?

Nu vă mai lăsați păcăliți!

© Copyright 2010 CorbisCorporation

Cînd Posibilul devine Probabil

Evoluția gestionată de parveniți te transformă într-o masă de carne amorfă și impersonală… Să nu crezi în optimism sau în pesimism, nu crede în modestie sau în alinierea la dinamica socială… astea sunt atributele resemnării istorice care duc la demolarea totală a gîndirii luminate.

La urma urmei tu îți alegi modul de autodistrugere… tu și doar tu, nesilit de nimei. 

Poate doar curajul propriu dobîndit și definit de educația personală te va influența în asta. 

Cu cît ştie mai mult un om, cu atît mai mult iartă – spunea maestrul Confucius… Mare vorbă… 

E nevoie de o dimensiune istorică şi de o charismă serioasă pentru orice fel de impunere. Altfel nu merge…

Prepară-te pentru timpurile cînd posibilul va deveni probabilul…

Nu te lăsa păcălit !

 

Image

Pregătire pe merit

Sunt tare curios să aflu cum vă descurcaţi oare în aceste timpuri mizerabile… Cu toţii suntem puşi la încercare, fără excepţie…

De ce se confundă libertatea cu bunurile materiale? Va-ți întrebat oare vreodată? Că aşa se întîmplă de obicei… Mai ales la cei parveniți, cei care reprezintă prima sau a doua generație de încălțați ai neamurilor lor… Cunoașteți astfel de specimene? Credeţi că stilul de viaţă de tip vestic înseamnă suprema împlinire?

Imitaţi…

Unii se  modelează după cum au văzut pe afară – în cazurile fericite, sau cum văd la televizor şi în filme… ceea ce e de-a dreptul jalnic. Prin asta se pierde filonul autentic şi identitatea de care nu ar mai trebui să se dezică nimeni… indiferent de etnie, cultura, educatie, convingeri sau apartenențe…

Chiar credeţi că vă controlaţi jocul şi că sunteţi contemporani cu voi înşivă?

Libertatea nu e gratis… Cere sacrificii, investiții, războaie, cuceriri și remușcări colective… E nevoie de mii de ani de cizelare şi şlefuire pentru a o controla şi aplica…  ceea ce  nu e cazul…

Dar cînd vine cineva şi are curajul să-şi asume şi să-şi declare libertatea gîndirii şi reuşeşte să demonstreze acest lucru prin fapte, atunci voi, masele, îl huliţi, îl batjocoriţi şi îl izolaţi.

Pentru că vă stă ca şi o oglindă în faţă şi voi vă reflectaţi în ea… Îl huliţi pentru că nu vă place cea ce vedeţi, nu prea vă convine imaginea din oglindă cu cea ce vă gîndiţi voi despre sinele vostru.

Astfel vă creaţi un habitat ipocrit, ieftin şi constipat… de asta intraţi în capcanele ideologiilor… Povestea asta s-a repetat de multe ori de-a lungul istoriei…

Eu nu degeaba vă invit de cîte ori am ocazia să „nu vă lăsaţi păcăliţi”…

Curînd istoria din nou vă va pune la încercare… Credeţi că sunteţi pregătiţi să obţineţi ceea ce meritaţi?

Image