Despre frica

by AG Weinberger

Convingerile fiecaruia sunt intangibile si inviolabile. Adevarul meu este numai al meu, iar adevarul tau iti apartine in deplinatatea lui. Problema apare atunci cind nu suntem capabili sa ne asumam si nu ne acceptam adevarul propriu ca sa ne permitem sa fim relaxati acceptind intocmai adevarul celuilalt.

La intersectia acestor situatii se creaza un soi de frecare termica comportamentala si de atitudine. Acest lucru genereaza cel mai mare blestem ce poate plana asupra omului: frica. Cind intervine frica, devii vulnerabil si expus… devii un agent al necuratului si o pacoste pentru cei din jurul tau. Cind esti cuprins de frica tot ambalajul tau corporal intretinut si atent cozmetizat devine doar o scuza pentru iluziile tale existentiale si un paravan docil pentru presupusul tau adevar afisat… Devii doar o amintire dezgustatoare a unei miini transpirate si lipicios de rece in cazul in care vei avea tupeul sa dai mina cu cineva…

Dar daca esti contemporan cu tine insuti si esti deschis la tot ce te inconjoara, atunci nu ai de ce sa-ti fie frica. In acest caz nu ai voie si nu ai nevoie sa umbli aplecat si servil prin lume… nu vei avea complexe de inferioritate si iti vei descoperi dimensiunea istorica de care inaintasii tai nu au avut curajul sa se foloseasca.

Alegerea intotdeauna iti apartine… numai tie… dar atentie! Doar tu esti raspunzator pentru deznodamintul alegerii asumate… nimeni altcineva.

Esti ceea ce iti permiti sa fii… daca poti… iar daca nu, oricum te dizolvi in putul septic al istoriei… si nu esti singurul.

20130629-002844.jpg