Alegerea deciziei sau decizia alegerii

by AG Weinberger

Actul alegerii este în același timp actul excluderii… Cînd te decizi să alegi ceva în viața te excluzi din celelalte instant… asta bineînțeles doar dacă îți guvernezi existența după principii solide și ești sincer cu tine însuți.

Nu poți servi doi Maeștri în același timp. Este contraproductiv și la urma urmei, este o chestiune de etică – atît profesională cît și existențială.

Oare cum te poți dedica cu toată ființa ta unei convingeri sau unei idei dacă joci pe mai multe terenuri? Sigur, unii instrumentiști (căci despre breasla noastră vorbesc) pot invoca eterna scuză a supraviețuirii și de a cîștiga bani… da, este de înțeles, doar că în acest caz te declari un simplu meseriaș… nicidecum nu-ți mai poți permite veleități și pretenții artistice, sau de ’trend setter’.

Devii o curvă…

Sigur că este nevoie de astfel de colegi, sunt utili, unii dintre ei chiar sunt buni muzicieni… Numai ca mentalitatea lor de ’muzicant de restaurant’ îi descalifică din liga celor care vor rămâne în istorie prin creația, dedicația și consecvența lor profesională… și nu numai.

Dacă ai ales să fii un ,mercenar’ – așa cum s-a instalat acest termen folosit total nepotrivit, dar de care unii sunt foarte mîndri, atunci ai ales să fii pe listele noastre și va trebui să accepți să fii plătit ca atare. Ca un ’side man’… Nu cumva să-ți imaginezi că tu vei defini firescul nostru… nu, nu, nu… Tu ai ales deja, ți-ai dejucat șansa de a interveni și a defini fluxul… tu doar execuți ceea ce ți se cere. Pentru că nu putem conta pe tine pe termen lung…

În concordanță cu cele scrise mai sus trebuie să mai punctez și un alt fenomen, care tocmai derivă din cele relatate. Este vorba despre un fel de incest muzical… fiecare cîntă cu fiecare fără să dedice timp și atenție scopului comun. Nimeni nu mai are timp să repete, să elaboreze un sunet particular și personal al intreprinderii artistice la care își dă talentul și energia. Oare de unde atîta aroganță și infatuare? Se cîntă același play list de aceiași instrumentiști, dar sub alt nume de formație… și onorabilul Public acceptă păcăleala cu un stoicism naiv și inocent… G-d bless The Real Book ! Este jenant…
Sunt foarte puține trupele care își permit luxul asumării unui comportament sudat și coerent, iar tocmai aceste trupe vor cîștiga pariul cu istoria – în proporții diferite, bineînțeles…

Avem o mare problemă cu resursele umane în muzica din România. Țin minte cînd căutam muzicieni în Las Vegas și am dat anunțul țn Las Vegas Weekly, am primit 20-25 de telefoane pentru fiecare poziție din anunț. Iar la auditie au venit 5-6 pentru fiecare instrument. Oare cîți ar fi interesați dacă aș da anunțul într-un ziar, sau pe un site în RO? Cîți ar corespunde cerințelor atît profesionale, cît mai ales umane? Sper că știi că există un cod… nu?

Gîndește-te la asta…

În rest sunt într-u totul de acord cu Soren Kirkegaard.

 

20130620-011012.jpg