Singular AG

personal and private

Month: June, 2013

Despre frica

Convingerile fiecaruia sunt intangibile si inviolabile. Adevarul meu este numai al meu, iar adevarul tau iti apartine in deplinatatea lui. Problema apare atunci cind nu suntem capabili sa ne asumam si nu ne acceptam adevarul propriu ca sa ne permitem sa fim relaxati acceptind intocmai adevarul celuilalt.

La intersectia acestor situatii se creaza un soi de frecare termica comportamentala si de atitudine. Acest lucru genereaza cel mai mare blestem ce poate plana asupra omului: frica. Cind intervine frica, devii vulnerabil si expus… devii un agent al necuratului si o pacoste pentru cei din jurul tau. Cind esti cuprins de frica tot ambalajul tau corporal intretinut si atent cozmetizat devine doar o scuza pentru iluziile tale existentiale si un paravan docil pentru presupusul tau adevar afisat… Devii doar o amintire dezgustatoare a unei miini transpirate si lipicios de rece in cazul in care vei avea tupeul sa dai mina cu cineva…

Dar daca esti contemporan cu tine insuti si esti deschis la tot ce te inconjoara, atunci nu ai de ce sa-ti fie frica. In acest caz nu ai voie si nu ai nevoie sa umbli aplecat si servil prin lume… nu vei avea complexe de inferioritate si iti vei descoperi dimensiunea istorica de care inaintasii tai nu au avut curajul sa se foloseasca.

Alegerea intotdeauna iti apartine… numai tie… dar atentie! Doar tu esti raspunzator pentru deznodamintul alegerii asumate… nimeni altcineva.

Esti ceea ce iti permiti sa fii… daca poti… iar daca nu, oricum te dizolvi in putul septic al istoriei… si nu esti singurul.

20130629-002844.jpg

Ani de aur

Ajungem cu toții la un punct în viață cînd descoperim cu stupoare că timpul, care aparent ne definește, este intr-un decalaj mai mult sau mai puțin accentuat raportat la spațiul în care ne desăvîrșim existența. Nu te panica! A început ”midlife crisis” … nu ești singur, hahaha… abia de acum încep anii de aur! Așa că, pe cai… flăcăule!!!

20130628-132154.jpg

You’ll Get What You See

Practica si mentalitatea din tara mea, unde am ales sa trăiesc si sa funcționez se arată din ce in ce mai ostilă fata de felul independent si suveran de a-mi exersa profesia si de a-mi duce existența in mod privat, fara sa reprezint vreo greutate pentru fondurile publice. Banuiesc ca asa simt si ceilalti suverani si independenti – indiferent de profesia aleasa…

Cei care ma cunosc, sau pretind ca ma stiu imi cunosc valoarea si sunt de acord ca eu nu folosesc limbajul dublu – atit de des întîlnit la cei mai multi dintre personajele mediatizate din show business… Cind ma vezi sau ma auzi you’ll get what you see… done deal.

Piata noastra mica de blues/jazz are un public curios si autentic, cu o sete sanatoasa pentru experiente si trairi decente.

In acelasi timp este adevarat, ca piata noastra mica de blues/jazz este impinzita de impostori diletanti, care in cel mai bun caz pot fi niste surogate palide ale unor nostalgii netraite mimind firescul citorva dintre noi. Nu vei auzi interpretat de la ei niciodata cintece in tonalitati bogate la armura sau in metru asimetric… Astfel experiența ta, draga Publicule, va fi una lineara si monotona… vei simti si tu ca ești martorul unei pacaleli palide fara fond…

Totusi cauza noastra nu este chiar pierduta, exista citiva muzicieni care ar merita o cariera mai la suprafata… in afara bombelor cu buda nespalata unde spiritul locului este a parului slinos, uscat cu bere ieftina si unde proprietarul te adoarme cu minciuni pecuniare marunte…

Deasemenea este adevarat ca mass-ul asta de media plini de parveniti tabloizi ignora complet mica noastra comunitate de blues/jazz pe principiul povestii taranului si a girafei… va sa zica, daca noi nu-i dam pe post atunci ei nici nu exista… Precum versurile pisicii cind zareste soricelul si incepe sa cinte ascutind-usi ghearele: eu de aia sunt ca tu sa nici nu fi…

Mai este foarte adevărat ca nu prea exista infrastructura in Romania pentru mica noastra piața de blues/jazz… Te-ai gindit vreodată oare cite locatii exista in tara, care pot pune la dispoziție un minim necesar tehnic? Locatiile unde se muta 2-3 mese sa se instaleze trupa cu propriile scule, nu se pun… Ma gindesc doar la localuri care au un bandstand, un backline adecvat si un minim de scenotehnica. Ah, am uitat sa mentionez posibilitatea fiscalizarii…totusi. Eh, sunt 28, din care vreo 11 sunt in București.

Scenele mari insa – teatrele, casele de cultura si alte sali profesionale – sunt destul de greu de obținut… pentru asta ai nevoie de relații, bani de chirie si un serviciu bun de afisaj. Eh, treaba aici începe sa se complice un pic… despre asta poate cu alta ocazie…

Iti scriu toate astea sa ai putin habar, Marite Public… nimic nu cade din cer… nici chiar atunci cind ti se oferă totul pe gratis… iar tu crezi ca ti se cuvine doar pentru ca existi… pai, nu e chiar asa…

20130625-030617.jpg

Alegerea deciziei sau decizia alegerii

Actul alegerii este în același timp actul excluderii… Cînd te decizi să alegi ceva în viața te excluzi din celelalte instant… asta bineînțeles doar dacă îți guvernezi existența după principii solide și ești sincer cu tine însuți.

Nu poți servi doi Maeștri în același timp. Este contraproductiv și la urma urmei, este o chestiune de etică – atît profesională cît și existențială.

Oare cum te poți dedica cu toată ființa ta unei convingeri sau unei idei dacă joci pe mai multe terenuri? Sigur, unii instrumentiști (căci despre breasla noastră vorbesc) pot invoca eterna scuză a supraviețuirii și de a cîștiga bani… da, este de înțeles, doar că în acest caz te declari un simplu meseriaș… nicidecum nu-ți mai poți permite veleități și pretenții artistice, sau de ’trend setter’.

Devii o curvă…

Sigur că este nevoie de astfel de colegi, sunt utili, unii dintre ei chiar sunt buni muzicieni… Numai ca mentalitatea lor de ’muzicant de restaurant’ îi descalifică din liga celor care vor rămâne în istorie prin creația, dedicația și consecvența lor profesională… și nu numai.

Dacă ai ales să fii un ,mercenar’ – așa cum s-a instalat acest termen folosit total nepotrivit, dar de care unii sunt foarte mîndri, atunci ai ales să fii pe listele noastre și va trebui să accepți să fii plătit ca atare. Ca un ’side man’… Nu cumva să-ți imaginezi că tu vei defini firescul nostru… nu, nu, nu… Tu ai ales deja, ți-ai dejucat șansa de a interveni și a defini fluxul… tu doar execuți ceea ce ți se cere. Pentru că nu putem conta pe tine pe termen lung…

În concordanță cu cele scrise mai sus trebuie să mai punctez și un alt fenomen, care tocmai derivă din cele relatate. Este vorba despre un fel de incest muzical… fiecare cîntă cu fiecare fără să dedice timp și atenție scopului comun. Nimeni nu mai are timp să repete, să elaboreze un sunet particular și personal al intreprinderii artistice la care își dă talentul și energia. Oare de unde atîta aroganță și infatuare? Se cîntă același play list de aceiași instrumentiști, dar sub alt nume de formație… și onorabilul Public acceptă păcăleala cu un stoicism naiv și inocent… G-d bless The Real Book ! Este jenant…
Sunt foarte puține trupele care își permit luxul asumării unui comportament sudat și coerent, iar tocmai aceste trupe vor cîștiga pariul cu istoria – în proporții diferite, bineînțeles…

Avem o mare problemă cu resursele umane în muzica din România. Țin minte cînd căutam muzicieni în Las Vegas și am dat anunțul țn Las Vegas Weekly, am primit 20-25 de telefoane pentru fiecare poziție din anunț. Iar la auditie au venit 5-6 pentru fiecare instrument. Oare cîți ar fi interesați dacă aș da anunțul într-un ziar, sau pe un site în RO? Cîți ar corespunde cerințelor atît profesionale, cît mai ales umane? Sper că știi că există un cod… nu?

Gîndește-te la asta…

În rest sunt într-u totul de acord cu Soren Kirkegaard.

 

20130620-011012.jpg

For Musicians Only: Time has come… don’t you think?

Dragi colegi,

Va trimit aici un link catre pagina cu istoria AFM (American Federation of Musicians) – unde eu sunt membru din anul 2000. Va rog parcurgeti fiecare decada sa vedeti cum trebuie sa arate organizarea, asumarea si eficienta unei bresle cu demnitate si care gindeste in viitor. Lucrurile NU se vor schimba de la sine… asa cum multi distinsi ‘colegi’ se asteapta, scarpinindu-si burtile in delasarea mahmura a bohemiei neputincioase intarita de lasitatea mostenita genetic.

http://www.afm.org/about/history/1896-1909

Principii si motivatii de organizare

The basic principle of organizing is to come together collectively to build real power.  Many united voices are more powerful than one. Organizing is the life-blood of a union, as well as any movement for social and economic justice.

When we organize to ensure that musicians work under collective bargaining agreements as well as other kinds of contracts and compacts and to build solidarity in our union, we are stronger and more united. When we join with others to organize for the rights of artists and workers, and in support of unions and activists in our communities as part of a broader mission, we are even more powerful.

Musicians have a unique role to play in the labor movement, and in our society as a whole.  Throughout history, musicians have been at the forefront of the movement for change, because as artists and unionists, we inspire as well as inform.  As the great singer, actor and activist Paul Robeson once said, “Artists are the gatekeepers of the truth.

Te intereseaza asa ceva? Sau esti multumit de felul cum se desfasoara cariera ta si de perspectiva ofertei unei vieti decente mai departe?

Viitorul nu suna bine… usor, usor vom ajunge sa platim noi ca sa ne permita cite un patron de club sa cintam in localul lui…

Ginditi-va bine !

Altfel nu veti avea nici un drept – la apusul vietii voastre, sa va reprosati macar impotenta si delasarea comoda dar sigura… Daca sunteti mici in gindire si in asumare, atunci ce mai cautati printre noi si de ce aveti pretentii de profesionist?

Si inca nici am vorbit de felul cum se cinta pe la noi 🙂

Ginditi-va bine !

Image

Zumzaiala din, prin si pentru Tine… Marite Public

Ma incearca un gind paternal, putin prea protectiv poate pentru cei ce gindesc sa se arunce in acest virtej improbabil si expunator al showbusiness-ului.

Nu doresc sa discut motivatiile sau intentiile celor care intra in lumea noastra. Nu am nici un fel de cadere sa pun sub semnul intrebarii legitimitatea colegilor de breasla. Asta o faci tu, Marite Public… La urma urmei fiecare are dreptul sa se exprime cum vrea sau cum poate. Tot acest business se intimpla pentru tine. Din banii tai traim noi de fapt…

Astfel incercind sa fiu cit mai obiectiv si principial, incerc sa privesc fenomenul de entertainment prin prizma ta. Asadar ma intreb: oare ce m-ar face pe mine (publicul) sa ma regasesc intr-un proces artistic? Fie el de orice gen sau de orice natura… Inteleg oare catarzisul? Caut eu revelatii? Ma intereseaza acest fenomen sau I am simply looking for fun? Oricum te-ai raporta la aceste lucruri, nu iti pot dori altceva decit sa te simti bine si sa gasesti ceea ce cauti… ma rog, daca vrei sa cauti ceva in existenta ta… Sau poate nu ai nevoie din toate aceste lucruri, sau poate te-ai obișnuit sa fii rasfatat cu evenimentele gratuite care crezi ca ti se cuvin doar pentru ca existi … Sau poate ne consideri pe toti astia cu muzica, cu teatrul, cu arta doar niste saltimbanci care trebuie sa te distram pe tine in piața publica in timp ce tu te plimbi fara griji printre tarabele agricultorilor… hm, ce perspectiva trista ar fi aceasta, dar e una foarte posibila…

Poate nu știai ca alesul tau local sau functionarul public din orașul tau are preferinte si interese personale cind vine vorba de întocmirea invitatilor la serbarile orașului tau… pe banii tai… Iar tu, Marite Public, care plătești taxele in mod constiincios si guvernat de un simt civic avansat primești o ‘salata’ de emoții si revelatii ‘artistice’ tabloidizabile – care oricum curge din fiecare ‘robinet mediatic’ in fiecare zi al anului… in loc sa ti se ofere ceva special, la care nu ai acces atit de usor si de care poate nici nu stiai ca exista…

Sigur ca sunt si exceptii…

Iar de organizarea breselei noastre si de protejarea talentului domestic in fata invaziei artistilor straini care inunda piata noastra ingrosind astfel doar buzunarele promotorilor ignoranti si lacomi am mai scris cite ceva, dar ma voi ocupa mai tirziu. Asta bineinteles, doar daca ‘breasla’ se va maturiza suficient si se va trezi din somnul sau indolent, urmind modelul colegilor din tarile civilizate.

Altfel vom cadea cu totii – artisti si public deopotriva, victime lacomiei ticaloase a celor ce cumpara si distribuie talentul… Gindeste-te un pic la cele spuse…

20130614-085649.jpg

Sfaturi pentru newbies… si nu numai

Motto: … mă lamentez pentru că gîndesc şi gîndesc pentru că-mi pasă  

Vorbesc des despre cît de important este să fii cu ochii in patru cînd semnezi orice fel de contract sau angajament. Întotdeauna cel ce te semnează cîştigă din tine. Aşa este peste tot, e o convenţie despre care ştim cu toţii.

Exista o categorie de artisti care s-au integrat – sau ma rog, au fost integrati – in sistem. Ei nu mai au probleme existentiale, ei vor avea intotdeauna acces la banii publici si vor fi permanent remunerati. In acelasi timp ei sunt cei care blocheaza si frineaza dezvoltarea sanatoasa si fireasca a lucrurilor.

Pentru noi ceilalti ramine calea independentei si a liber profesionalismului crud si nemilos.

In aceste scrieri incerc sa impartasesc din experientele si greselile mele (pentru ca voi sa stiti ce si cum sa evitati pe parcursul carierei voastre) si propun atentiei publice necesitatea unei forme organizate de protejare a breslei noastre. In momentul de fata nu exista nici o asociatie sau sindicat sau uniune care sa reglementeze si sa apere interesele breslei muzicienilor liber-profesionisti din Romania.

Image

Nu ezitati sa citiţi orice fel de contract sau angajament cu mare atenţie de mai multe ori. Nu vă temeţi să puneţi intrebări. Dacă ei vă vor cu adevărat, vă vor răspunde. Cel mai bun lucru este să consultaţi un avocat  sau o companie specializată în management/impresariat şi consultanţă artistică – alta decît cea cu care urmează să semnaţi – înainte de semnarea acestuia.

Gîndiţi-vă bine la clauzele care v-ar proteja şi mai mult în timpul derulării contractului şi fără prea multe scrupule dar realist şi cu bun simţ  cereţi să fie introduse. Sfătuindu-vă cu oameni avizaţi, reduceţi substanţial cantitatea de disperare, de decepţie şi de angoasă, atît de frecvent întîlnite în cariera oricăruia dintre noi.

Un lucru ce nu trebuie trecut nicicînd cu vederea este curajul fiecăruia de a spune NU celor care in ciuda promisiunilor şi a vorbelor mari sunt compromişi într-un fel sau altul.

Fiţi duri! Dacă aveţi cea mai mică îndoială in privinţa credibilităţii acestor persoane, nu ezitaţi nici o clipă să-i refuzaţi. La urma urmei este vorba de cariera voastră, numai în voi înşivă vă puteţi increde. Aveţi grijă de voi!

Image

 

Şi încă ceva: nu încetaţi niciodată să cultivaţi idea de comunitate şi de breaslă, căci numai prin această apartenenţă vă puteţi găsi confortul, echilibrul şi siguranţa, de care generaţia mea nu a avut parte şi a cărei absenţa a resimţit-o întotdeauna.

Articulaţi-vă, trăiţi, iubiţi şi nu vă lăsaţi păcăliţi!

Mai am povesti… vreti sa le auziti?

Deturnarea esentei

E frumos sa ai curajul sa te consideri muzician perfomer, indiferent de genul pe care il practici…

Doar tu iti poți alege cursul destinului între amatorismul artistic sau profesionalismul nemilos…

Sau poate ca unii dintre voi se multumesc doar cu iluzia momentului si cu acele citeva frinturi de trepidatie scenica care – in mijlocul aplauzelor prietenesti si a batailor laudative pe umeri in compania berilor oferite gratis, va creaza marele sentiment catarctic de super implinire artistica. Dar miine din ce va veti plăti facturile?

Nu uita ca in momentul in care te-ai urcat pe o scena (fie ea de club, de sala mare sau in aer liber) cineva deja cistiga bani pe seama ta. Iar tu ramii imbatat doar de gloria momentului si eventual primești niste bani de taxi… Dar te lauda toti – ce muzician imens si talentat esti! Bravo…

Muzica la care ma raportez a fost deturnata in ultimii ani de lacomia ticaloasa a prostului gust si de surogatii de impostori autointitulati… exact cum se întîmplă si cu tara mea…

Alta sansa nu mi-a mai ramas decit exilul din calea fluxului gunoaielor mediatice facand slalom prin bogatia ofertelor retardate.

Mai am povesti… Vrei sa le auzi?

20130612-100723.jpg

Dezacordul major-minor

In 2013 cu totii avem deja șansa unei vieti frumoase si implinite. Societatea de consum ne-a pus la dispozitie toate condițiile si prerogativele necesare spre acest deziderat. Direcția a fost trasata, iar zarurile au fost aruncate… numai ca acestea s-au intimplat cu vreo 4000 de ani in urma…

Schimbarea de paradigma se întîmplă deja din plin.

Image

 

Unii nu rezista presiunii si se tem de viitor, nu-si vad si nu-si inteleg dimensiunile si resursele reale. Sunt unii care trăiesc intr-o iluzie continua, iar alții cad in bezna paranoica trecând prin capcana grandomaniei. Se produc schimbări la nivel chimic in creiere si la nivel spiritual in constiinte.

Am fost implicat recent intr-o astfel de situație, fara voia mea… Am fost ținta unui puseu paranoic care s-a sfirșit cu plecarea mea din acel proiect pentru care repetam deja de citeva zile…

Inteleg prin ce trec unii, dar lipsa lor de tact si de abilitate de a conduce nu este o scuza pentru mitocanie si lipsa de asumare.

Tu, Marite Public nu ai nici cel mai mic habar despre ce se petrece in spatele butaforiilor glamoroase… Poate daca ai sti, ai avea un alt tip de apreciere si respect pentru noi – cei citiva autentici care ne-am cladit existenta pe un fond solid si netabloidizabil…

Mai am povesti… vrei sa le afli?

Discomfortul creativ

Oligofrenizarea publicului si lipsa de consistenta din oferta muzicala asa zisa main stream va duce rapid la implozia industriei muzicale cintate pe viu.

Pe linga asta va mai contribui ticalosia, golaneala si mitocania din acest segment economic – lucrativ, de altfel – din partea unor personaje din generatia cenaclului flacara si a mult mai palidei surogate a sa – serbarilor tineretului.

Aceasta generatie reprezinta o frina constanta in evolutia fireasca a lucrurilor. Ii cunoasteti prea bine… sunt omniprezenti, rasfatati de fiecare orinduire si complexati in fata tineretului talentat.

Ca dovada enuntarilor mele sta exact aparitia si dezvoltarea trupelor, solistilor si producatorilor de dance, house, pop, etc. nascuti dupa mijlocul anilor ’80. Acesti pusti talentati sau descurcareti (dupa caz) si-au organizat propriul spatiu de desfasurare. Si iata ca in segmentul lor au capatat indepenedenta si recunoastere. Ii leaga de sistemul invechit si ticalos doar modul de colectare si gestionare a drepturilor de autor sau de interpret garantate de lege dar atribuite unor organisme in sinul carora colcaie o permanenta saminta de scandal si promiscuitatea.
Pe linga asta unii dintre ei se mai incurca in capcanele banilor publici – care de asemenea este gestionat de o clica de ticalosi afectiv legati de cei ce frineaza, incasind comisioanele grase si astfel intarind cercul de incredere a sistemului fara stapin.

Cei ce frineaza – unii dintre ei nefiind constienti de acest fapt, o fac pur si simplu din inertia servilismului utc-ist sau pcr-ist, iar alții dimpotrivă, stiu exact cum se fac astfel de lucruri – sunt cei pe care ii regasim pe toate listele de artisti la evenimentele gratuite organizate pe bani publici de catre autoritatile locale sau centrale. Avem de a face cu un sistem ermetic inchis, dar culmea – fara vreo ideologie sau strategie culturală… Ei exista in asta pur si simplu dintr-o lacomie ticaloasa…

Curind se va imploda totul, oricum…

20130610-115256.jpg